Will travel for… THE RIDE! Cornel, Geta si Moby Dick vad Romania in fiecare weekend

Unii calatoresc pentru ca asa se simt cel mai bine, altii sunt dati afara din casa de pasiunile lor, iar cativa sunt in stare sa calatoreasca oricat pentru ceea ce ii face fericiti. Despre ei este vorba in seria “Will travel for…”. 

Pentru o persoana care asteapta weekendul pentru a recupera cu somnul, serialele sau iesirile in oras, ar putea parea de neinteles ca vineri noaptea sau sambata cu luna-n cap sa iti pui tot ce ai intr-o Dacie pe nume Geta si sa pleci in alt colt de tara. Dar daca pe Dacie o cheama Geta si te duce la un raliu de automobile istorice de care esti pasionat, s-ar putea sa ti se para cel mai natural lucru de pe lume. Cel putin asa spune Cornel Socariciu care din 2015, de cand a participat prima data la Raliul Sibiului, sta pe drumuri.

Cornel Socariciu
Cornel Socariciu a participat prima data la un raliu in 2015

Pasiunea pentru masini a venit de mic. Tind sa cred ca orele petrecute cu frate-miu in fata televizorului alb-negru uitandu-ne la Formula 1 au fost momentele care mi-au ramas in subconstient si care aveau sa declanseze acest microb in mine. Pentru ca da, orice pasionat de motorsport iti va spune ca acesta este un microb si nu doar o pasiune sau un hobby. Virusul s-a activat complet in anii de facultate petrecuti la Brasov, un oras cu traditie in domeniu, iar primul contact adevarat l-am avut in 2015, in cadrul Raliului Sibiului.

Agitatia incepe in ianuarie – februarie cand se afiseaza calendarele celor doua competitii in care merg. Anul acesta, CNRI are 7 etape, iar CRRVI are 9 etape. Daca la CNRI putem sa mergem tot sezonul, desi din motive personale am rata o etapa din cele 4 desfasurate pana acum, la CRRVI am ales sa concurez doar in 6 etape. Le-am ales pe cele mai apropiate de casa. Din pacate, bugetul nu-i atat de mare incat sa ne permitem sa alergam de fiecare data. Plus ca aceasta este doar o pasiune, iar in restul saptamanii mergem la serviciu. Ambele campionate au inceput in primavara, iar calendarul facut de mine presupune ca o data la doua weekend-uri (aproximativ) sa fiu prezent la o etapa. In alta ordine de idei, cam 8 – 10 zile din luna sunt plecat de acasa”.

Cam cati kilometri ai facut pana acum la raliuri?

In total, cred ca am trecut de 2.000 de kilometri de probe speciale. In lumea motorsportului, valoarea asta poate fi descrisa ca nivel incepator, iar pana acum am concurat doar in Romania. Cel mai departe am mers la Cluj pentru Transilvania Rally. Romania are multe locuri misto, iar traseele alese de organizatori iti confirma inca o data acest lucru. Pun pariu ca daca vrei sa pleci la acum din A in B vei alege drumul cel mai rapid, dar daca incerci rutele ocolitoare vei descoperi o Romanie mult mai frumoasa.

In prezent, Cornel participa cu Geta, o Dacia 1300 din 1982, la Campionatul Raliurilor de Regularitate pentru Vehicule Istorice (CRRVI), organizat de Retromobil Romania si cu un Mercedes-Benz SLC 450 din 1977 la Campionatul National de Raliuri pentru Vehicule Istorice (CNRVI), organizat de Federatia Romana de Automobilism Sportiv.

”Mercedes-Benz-ul l-am botezat Moby Dick pentru ca e ca o barca. Suspensiile nu sunt speciale de rally, iar un Mercedes ramane un Mercedes cand vine vorba de confort. Altfel zis, pe probe e foarte confortabil, dar asta nu ne ajuta sa obtinem timpi mai buni.

Moby Dick este un Mercedes-Benz SLC 450 din 1977

In schimb, Moby Dick e impunator. E un neamt! Lumea casca ochii, se uita nedumeriti. “Ce-i avionul asta? Wow, cat de smechera e!”. Si cand le spui ca are motor 4.5 litri de 220 – 230 de cai (dracu stie cati mai are acum) le vezi cum falcile mari incep asa sa se prelinga, iar venele din zona gatului sa se dilate. E o senzatie tare!

Cu Geta e alta poveste… Stateam de vorba cu pilotul si nu reuseam sa-i gasim un nume bun. Si atunci mi-am amintit de floarea Viorica (un trandafir japonez pe care l-am avut vreo doi ani in camin) si de Rodica (primul meu laptop). Si atunci am zis sa fie un nume din asta cu rezonanta, puternic. Si asa a iesit Geta. Sau Getuta atunci cand ne da motive de bucurie.

Cand mergem cu Geta lucrurile sunt asa: 4 din 5 oameni vor spune: “Uite, ba, si Dacia noastra (a noastra, a romanilor)!, iar 2 din 5 adulti insotiti de copii vor spune: “Tati, din asta am avut si noi cand eram tineri, dar am dat-o!”. Dacia atrage multe priviri pentru ca toata lumea stie masina aia, multi au mers in ea sau cu ea si trezesti simpatie nu doar printre cei trecuti de prima tinerete”.

In functie de raliul si masina aleasa pentru o cursa va fi si programul unui intreg weekend. Si incepe chiar cu ora la care pleci de acasa pentru ca Geta are nevoie de timp. La Campionatul Raliurilor de Regularitate pentru Vehicule Istorice etapele incep vineri de dimineata si se incheie sambata, iar traseul este cunoscut abia in momentul startului. 

Pentru a maximiza timpul, de cele mai multe ori alegem sa plecam vineri de dimineata cu noaptea in cap si sa ajunge la locul de start cu cateva zeci de minute in avans. Logistica nu-i foarte complicata aici. Rezervari de cazare, o verificare a Daciei si suntem gata de drum. La startul competitiei primim un roadbook cu traseul pe care il avem de parcurs in cele doua zile de concurs. In cadrul evenimentelor de regularitate concurentii trebuie sa parcurga anumite distante cu o viteza medie impusa de organizator. Cum totul se desfasoara cu trafic deschis, vitezele medii nu depasesc niciodata viteza maxima admisa pe sectoarele de drum. Deci totul e safe. Trebuie sa te pricepi putin la matematica si sa mergi constant. Aici castiga cel care la final aduna cele mai putine puncte de penalizare, puncte care se acorda atunci cand sosesti in avans sau in intarziere fata de timpul ideal. 

*Daca vrei sa cunosti mai multe despre raliurile de regularitate, poti arunca un ochi peste acest Ghid de supravietuire.

In ceea ce priveste Campionatul National de Raliuri pentru Vehicule Istorice, lucrurile sunt ceva mai complicate. Echipajele primesc roadbook-ul cu doua zile inainte de start si fiecare poate merge sa faca recunoasteri pe probele speciale. Aici, navigatorul noteaza directia virajelor (stanga, dreapta) si gradul lor de dificultate, iar mai apoi, in competitie, ii dicteaza pilotului. Astfel, cel de la volan stie ce urmeaza sa intalneasca pe traseu si adapteaza viteza astfel incat, la final, sa aiba un timp cat mai bun.

Dupa finalizarea recunoasterilor, urmeaza verificarile administrative si cele tehnice, iar mai apoi startul efectiv. Fiecare raliu de viteza se imparte in zile si sectiuni. Fiecare zi include mai multe sectiuni, iar fiecare sectiune este compusa din etape care includ si probe speciale. Pe aceste probe speciale echipajele dau tot ce au mai bun pentru ca timpul de finish sa fie cat mai mic. Legatura dintre pilot si navigator trebuie sa fie una stransa. Pilotul trebuie sa aiba incredere in copilot, sa fie atent la ce ii spune acesta, iar navigatorul trebuie sa stie cum sa il indrume.

Ce intra in bagajul de raliu

Cand merg la rally nu uit caietele, doua pixuri, multe creioane, ascutitoarea, o guma de sters, doua evidentiatoare si CEASUL. Tot timpul in bagaj stau o pereche de pantaloni de baie, nu plec nicaieri fara ei. Am cativa ani de cand am deprins obiceiul asta. Nu se stie niciodata peste ce piscina dai :))

“Dieta” de raliu

Uneori sunt atat de obosit incat, desi mi-ar placea, nu pot fizic sa interactionez cu oamenii. La etapele de viteza, in general, mananc doar de dimineata, iar pe tot parcursul zilei torn mai bine de 4 litri de apa. Nu stiu daca e sanatos, dar un lucru e cert: mancarea nu prea intra!

Fotografii: ABimages, Szabo Attila

Citeste si:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close