Will travel for… A PHOTO | Din Chile pana in Asia pentru fotografia perfecta
Unii calatoresc pentru ca asa se simt cel mai bine, altii sunt dati afara din casa de pasiunile lor, iar cativa sunt in stare sa calatoreasca oricat pentru ceea ce ii face fericiti. Despre ei este vorba in seria “Will travel for…”.
In 2013 am intalnit un tip foarte misto, pasionat de calatorii si care face niste poze out of this world, asa ca m-am maritat. E vorba, evident, despre Doru Oprisan, cel care ne-a facut cele mai frumoase fotografii de nunta la care puteam sa visez.
Doru a inceput sa fotografieze prin 2008, iar de atunci fuge oriunde in lume cu orice ocazie – o plimbare cu bicicleta pe Transfagarasan, o nunta in Grecia sau un tur de 20.000 de kilometri prin Asia.
De cat timp fotografiezi si cum ai inceput?
Fotografiez de prin 2008, de cand mi-am luat un DSLR, dupa vreun an de jucat cu un point&shoot digital. Inainte de asta, cand eram eu mic, a mai fost un aparat de vacanta pe film, pe care mi-l dadeau ai mei in concedii. Doar ca asteptam cu lunile sa vad pozele, asa ca nu s-a nascut nicio relatie speciala atunci. Digitalul mi-a permis sa invat, iar invatatul a nascut pasiunea.
Din Chile pana in Vietnam
Mie imi plac destinatiile mai atipice, asa ca logistica e putin mai dificila decat in alte cazuri si implica niste ani de asteptat, visat, planuit si strans cureaua. Sunt cateva tari in care am ajuns, dar n-o sa zic ca le-am bifat, pentru ca abia ce am zgariat suprafata, cum se spune. Am trecut si eu pe acolo, am vazut o foarte mica parte din ele si sper sa mai trec, sa vad mai mult. Pana acum am ajuns in Rusia, Mongolia, China, Vietnam, Malaezia, Franta, Spania, Grecia, Italia si, mai nou, Argentina si Chile.
Cele mai grele conditii indurate pentru o poza
Conditii grele sunt destule in lumea fotografiei de peisaj sau a celei de calatorie. Fie ca inseamna orele de urcat pana in varful unui munte, fie campatul in ploaie sau viscol, fie orele lungi de stat inghesuit intr-un avion sau cate si mai cate. De exemplu, la un moment dat, am mers cinci zile cu Trans-Siberianul ca sa vad lacul Baikal. N-a fost cea mai comoda calatorie, dar nici conditii prea grele nu pot spune ca au fost, daca imi aduc aminte de vodka impartita frateste cu alti calatori, asa cum cere traditia pe aceasta ruta faimoasa.
Greu a fost intr-o dimineata in Patagonia, cand am fotografiat vreo 2 ore in plin viscol, cu ceva pauze de readus degete la viata. Dar am inghetat in conditii similare si prin Ceahlau, de cateva ori.
Care e primul lucru pe care il faci cand ajungi intr-un loc nou?
Sunt doua lucruri pe care le fac imediat cum ajung intr-un loc nou: casc bine ochii si ma bucur de ce vad. Pentru asta merg. Sa vad si sa ma minunez de ce vad. Pe langa asta, in general sunt lucruri normale, cum ar fi sa schimb bani in moneda locala, sa verific orarul autobuzelor sau trenurilor pentru intoarcere, sa mananc ceva local, sa fac rost de o harta daca nu am deja una.
Care e tara ta preferata cand vine vorba de locatii de fotografie care te atrag?
Am mai multe tari fotogenice preferate. Toate pe care le-am vazut au lucruri faine de vazut si fotografiat, dar mi-au placut indeosebi Vietnamul, cu varietatea geografica uimitoare, culorile puternice si oamenii zambitori, Tenerife pentru o surprinzatoare diversitate si frumusete pe o suprafata mica, Chile si Argentina pentru peisajele fabuloase din Sud si Franta pentru Alpii nesfarsiti.
Care sunt locurile tale preferate din Romania?
Sunt o multime de locuri frumoase si in Romania, iar pe lista de preferinte am pus Ceahlau, Ciucas, Retezat, Rodnei, Delta Dunarii, cateva paduri virgine, orase ca Timisoara sau Targu-Mures, pistele de biciclete de pe langa Viscri, Transfagarasanul cu bicicleta cand e inchis, drumul de la Baia de Arama la Baile Herculane si ar mai fi destule.
La ce ai renunta cel mai usor din bagaj daca nu ar mai fi loc pentru aparatul foto?
Clar, la haine. Cat de putine se poate, care sa acopere totusi situatiile cu vreme rea. Incerc insa sa reduc si din trusa foto cat mai mult si car doar strictul necesar. Sper ca tehnologia sa micsoreze aceasta problema si mai mult in viitorul apropiat.
Care sunt tabieturile la care nu renunti nici cand esti in vacanta?
Tabieturi nu prea am nici cand nu sunt in vacanta, asa ca renunt usor la ele. Plus ca am uneori abordari mai radicale in privinta calatoriilor si sunt dispus sa renunt la multe lucruri pentru ajunge intr-un loc. De exemplu, la o masa pe zi, cum am facut in Asia, cand am vazut ca se termina banii mai devreme decat in calcule. Ca sa nu mai zic de varietatea alimentara, care ar fi fost un moft in situatia respectiva. Orezul simplu fiert a fost de baza.
Partenerul de drum trebuie sa fie…
… om bun, sa fie la fel de motivat de bucuria descoperirii si sa nu vorbeasca tot timpul.
Traseul ideal, fara tantari
Un traseu de vis pentru mine ar ocoli orasele si ar trece prin cat mai multe locuri neumblate si greu accesibile. Si daca tot e un traseu utopic, as prefera cat mai putini tantari. Am in minte cel putin o expeditie care e aproape imposibila din cauza lor.
fotografii: doruoprisan.com
