Will travel for… FOOD | Mazilique, aeroporturile si caracatita

Unii calatoresc pentru ca asa se simt cel mai bine, altii sunt dati afara din casa de pasiunile lor, iar cativa sunt in stare sa calatoreasca oricat pentru ceea ce ii face fericiti. Despre ei este vorba in seria “Will travel for…”.

Pe Cristina Mazilu e foarte probabil sa o cunoasteti de pe Mazilique.ro, de la Good Food sau o veti afla in curand de la Mazilique Studio. Nu a stiut ca s-a nascut bucatar pana prin 2009, cand a vazut ce efect are o masa plina cu bunatati asupra unei gasti mari de prieteni, insa spune ca umblatul prin lume a facut mereu parte din ea.

Vacantele au capatat aer de aventura dupa ce Cristina a inceput sa calatoreasca singura, asa ca acum marturiseste simplu: “sunt cel mai fericita in piete si aeroporturi“.
Si daca unii ar spune ca “it’s about the journey, not the destination“, pentru Mazilique e clar ca e vorba de mancare. “Uneori plec la Londra pentru o expozitie sau un concert, alteori pentru un mic dejun la Ottolenghi sau o cina la Blumenthal. Dar destinatia vine la pachet cu bucataria, nu se exclud“.

Si tocmai de aceea, cand e vorba de fericirea papilelor, nici distanta nu mai conteaza. “Ma urc in masina ca sa merg la Baracca in Cluj, la Valea Verde in Cund, la mama acasa pentru un bors de cartofi, prind cate un avion daca mi se face pofta de jamon, paste, stridii, caracatite. Timp si carduri sa fie…”

Pana acum, in topul preferintelor lui Mazi s-au asezat confortabil Londra, Barcelona, Madrid sau Catania, unde spune ca a mancat la fel de bine pe marginea soselei, la un picnic sau la un restaurat cu multe stele. “Sigur am avut parte, de-a lungul timpului, de ceva amenzi spectaculoase, dar am ramas cu amintirile: cand a iesit chef Paul Bocuse din bucatarie sa ne salute, cand un prieten mi-a dat o palinca veche de 20 de ani, cand am gasit o pizza buna in miez de noapte, cand l-am cunoscut pe Robuchon, cand am baut un Syrah intr-o parcare, cand am fost prima data la Ottolenghi (si a doua, a treia…)“.

Cat despre destinatiile culinare din Romania, in memoria recenta a ramas Transilvania, unde a petrecut destul de mult timp in ultima vreme. “Am avut parte de multe descoperiri si surprize delicioase, fie ca era vorba de fine dining sau de brunch-uri in curtile caselor sasesti“.

Inainte de a ajunge intr-un loc nou smulge recomandari de la prieteni sau ghiduri precum Lonely Planet, Michelin si Condé Nast Traveller, dar un lucru e sigur de fiecare data: “Primul lucru pe care il fac intr-un oras nou este sa merg la restaurant. Calatoriile imi fac intotdeauna pofta de mancare si de fiecare data ajung lihnita la destinatie“.

Despre aventuri culinare

“Incerc orice o data. Cu siguranta pe parcurs o sa gasesc ceva care sa ma faca sa regret ca am spus asta“.

Despre secretele bucatariei

“Orice mancare e mai buna daca ii pui un vin langa“.

Despre arta de a face bagaje

“Urasc sa fac bagaje, dar si mai tare iubesc sa urasc sa fac bagaje“.
In general, un travel junkie renunta la cateva randuri de haine si gaseste noi metode de impachetat ca sa salveze cat mai mult spatiu si sa poata pleca numai cu un bagaj de mana. De obicei, asta inseamna libertate de miscare si, de multe ori, mai putini bani platiti pe biletul de avion. Pentru un foodie wanderer insa, lucrurile sunt diferite: renunta la tot din bagaje ca sa fie sigur ca la intoarcere vor incapea toate kilogramele de parmezan. Ia trolerul cel mai mare din sifornier si il taraste gol pana la aeroport, dar la intoarcere e burdusit cu sticle de vin sau ulei de masline.

Despre partenerii de calatorie

“Partenerul de drum trebuie sa ma suporte cand fac karaoke in masina. E rau!”

sau asa:

Sursa: Texts from my work wife

Despre mesele care vor urma in 2016

“Moscova, Londra, Madrid, Miami, Havana, Catania pentru o caracatita si Bruxelles pentru o friptura, si sigur se mai gasesc“.

Fotografii: Arhiva personala