Will travel for… YOGA | Arta de a alerga calm prin lume
Unii calatoresc pentru ca asa se simt cel mai bine, altii sunt dati afara din casa de pasiunile lor, iar cativa sunt in stare sa calatoreasca oricat pentru ceea ce ii face fericiti. Despre ei este vorba in seria “Will travel for…”.
Cand ma gandesc la un instructor de yoga de obicei imi vin in minte toate pozele de pe Instagram cu yogi in pozitii absolut imposibile pe cate o creasta de munte sau in timp ce stau in doua degete si zambesc cheeky la camera de parca toata lumea ar putea sa faca asta, in fiecare dimineata, inainte sa se spele pe dinti. Nah, prejudecati care nu imi fac cinste, nascute dupa ce am intalnit cativa oameni care se luau cam prea in serios, asa ca am ramas la a face yoga acasa, de pe youtube.com.
Si-apoi dau de Ioana…
Vie, autentica, mereu pe fuga dintr-un loc in altul, Ioana Hudita reuseste sa ramana relaxata si focusata pe ceea ce ii place. Asa ca jongleaza intre a preda clase de yoga si a continua sa invete indiferent daca pentru ceva nou trebuie sa iasa din casa, din tara, de pe continent si, mai ales, din zona de confort. In ultimii ani, a contribuit la aparitia Clubului de miscare si a devenit cofondator la Zen Corner, un proiect care duce yoga mai aproape de oameni, inclusiv ca distanta, avand in vedere ca de la o saptamana la alta locatiile se schimba si sunt anuntate pe pagina de facebook sub forma unor evenimente.
In paralel, Ioana preda yoga si la World Class, dar si in pod pe Brezoianu, la HotPod Yoga. Un cort incalzit la 37 de grade, unde imediat ce intri simti ca parca cineva te ia in brate. Lumina e slaba, clasele sunt mici si intime, iar indicatiile le primesti aproape in soapta, asa ca ai o stare profunda de relaxare. Asta pentru aproape jumatate de ora cat am rezistat, pentru ca apoi toleranta mea scazuta la temperaturi ridicate m-a aruncat afara din cort.
Din cei aproape 30 de ani, Ioana practica yoga de aproximativ 7 ani in mod constient, insa primul contact l-a avut cand era chiar si mai mica. “Prima data am facut yoga (nestiind ca este yoga) atunci cand eram la gimnastica, aveam 11 ani. Doamna Elena Tutan includea asanele, pranayama, bija mantra si savasana in antrenamentele noastre. Ne vorbea de nadis si de puterea vindecatoare a iubirii. Pe la 23 de ani mi s-a aprins un beculet cand m-am reintalnit cu yoga in clasele ghidate de Nastea (Anastasia Lupascu, IndiCat), ale carei invataturi au schimbat definitiv ceva in mine. De atunci am continuat“.
Cum a fost prima data cand yoga te-a scos din tara?
Prima deplasare pentru a practica yoga a avut initial un alt scop: masterul (in America, 2013-2014). In cateva luni de scoala si practica, m-am transformat intr-un burete care absorbea totul legat de yoga. Asa am inceput sa urmaresc profesorii, studiourile si evenimentele atat din Atlanta, orasul in care eram, cat si din alte parti. In Atlanta mergeam la 3 studiouri pentru care faceam voluntariat punand flyere prin cafenele. Primeam in schimb ore nelimitate de yoga – un vis! Prima calatorie a fost ca voluntar la Yoga Journal Conference in Florida. A fost coplesitor sa vad sali cu sute de oameni facand yoga timp de 4 zile consecutiv , timp in care mintea mea incerca sa cuprinda dimensiunile acestui fenomen in America. Au urmat Solstitiul de vara in Times Square (o zi intreaga in care mii de oameni fac yoga in mijlocul acestei piete din NY) si alte conferinte si workshopuri de yoga in Atlanta.
Prin ce tari te-a purtat pana acum pasiunea pentru yoga?
Pentru yoga, special, am ajuns in America de trei ori, Belgia, Anglia si Franta. Inainte de a fi descoperit ca in yoga vreau sa imi canalizez toata energia, sportul era principalul scop al calatoriilor. Din 2009 am inceput sa ma implic in zonele sport si ONG si in programul YiA (Youth in Action, program initiat si finantat de Uniunea Europeana), participand la proiecte in tara si in afara. Asa am vizitat o mare parte din Europa si am cunoscut tineri foarte dedicati cu care tin legatura si in continuare dezvoltam proiecte despre sport si yoga.
Care este cel mai linistitor loc pentru tine?
Locul pe care l-am gasit in meditatie este, de departe, cel mai linistitor. Asa ca oriunde as fi pot sa gasesc linistea. In rest, recomand si ma voi reintoarce in urmatoarele trei locuri: Plum Village (Franta), Hostel in the forest (GA, SUA) si Ashramul Kashi din Florida (un loc extraordinar si puternic incarcat energetic).
Despre Revelionul din Plum Village
Plum Village este un loc dincolo de cuvinte, un loc pe care il gasesti apoi in tine. Suna poetic? Go try it! In noaptea de Anul Nou am participat la o ceremonie de 6 ore incheiata cu o meditatie de o ora care a facut trecerea intre ani. A trecut o luna de atunci si efectul experientei este inca foarte viu in mine, desi nu pot numi exact, ci doar simti toate lucrurile care s-au transformat. Eram 700 de persoane, atat monastici (brothers and sisters), cat si layfriends, adica noi, laicii din toate colturile lumii. Thich Nhat Hanh si invataturile sale au fost permanent in inimile noastre, desi el nu a fost prezent si fizic. Totusi, la 4 zile de la incheierea retreatului, Thay, cum il alinta cei care tin la el, s-a intors in Plum Village dupa mai bine de un an de absenta. Se pare ca starea sanatatii sale s-a imbunatatit in urma accidentului vascular cerebral pe care l-a suferit.
(n.r. Mai multe despre aceasta experienta gasiti pe pagina Zen Corner)
Care e tara ta preferata cand vine vorba de comunitatea de yogi?
Imi asum ceea ce spun si momentul in care afirm asta, justificand lucrurile in cele ce urmeaza. Unii spun ca americanii au stricat yoga. Oh, well – poate ca unii dintre ei chiar au facut asta, dar nu am sa inchid toata practica yoga din State in aceasta cutie. Am fost, am vazut si incercat, am mai citit si am si vorbit cu oamenii aceste aspecte, iar concluzia e ca parerile sunt impartite si judecatile sunt dure. Exista instructori de yoga “vestici” buni, educati in India si nu numai, pasionati, cu har neetalat pe Instagram sau pe Facebook, profesori neafiliati Yoga Alliance.
Yoga este atat de raspandita la ei, incat a trecut de pragul de business, devenind o industrie. Concurenta este foarte mare, studiourile si instructorii sunt peste tot. Iar asta ii motiveaza pe multi sa se perfectioneze. Eu ii caut pe cei care au ajuns la un anumit nivel fiind ridicati acolo de dedicatia lor, nicidecum de amenintarea concurentei – acest filtru este foare util si treptat inveti sa ii distingi pe unii de ceilalti. Dar trebuie timp sa inveti sa vezi dincolo de aspectul catchy tipic american. De exemplu, Anodea Judith este o autoare, un psihoterapeut si un instructor de yoga minunat si prolific. Unii o venereaza, altii o invidiaza pentru popularitate, altii o blameaza pentru superficialitate. Eu aleg sa o privesc prin gandirea critica, selectez ce e util si ce ma inspira din munca ei.
Asa ca, pentru mine, acum, perspectiva vestica ma face extrem de curioasa prin felul in care profesorii americani au invatat sa ajusteze yoga pentru orice practicant. Se zice ca in India perspectiva este diametral opusa, iar practicantul trebuie sa se ‘ajusteze’ ca sa se potriveasca stilului de yoga (am sa supun aceasta teorie testului practic, in curand). Niciuna din cele doua perspective nu este gresita, din contra, ele sunt complementare. Personal, iubesc aliniamentul, anatomia, biomecanica si avand in vedere nevoile persoanelor cu care lucrez in tara noastra, consider ca cel mai potrivit este sa invat din stilul american/vestic. Consider ca in urmatorii ani yoga trebuie facuta accesibila in Romania. Accesibila, adica prietenoasa.
Care ti se pare cel mai linistitor loc din Romania unde ar trebui sa mearga cei care simt nevoia de o pauza?
In primul rand, cine simte nevoia de o pauza ar trebui sa invete meditatia. In loc sa fuga, sa caute destinatii inverzite si insorite, oamenii ar trebui sa afle locul acela luminos din interior. Respiratia si increderea ghideaza drumul acolo. Ca destinatie linistitoare si vindecatoare din tara noastra, recomand Plaiul Foii si mai ales Coliba lui Zalmoxe si pe doamna Lilly 🙂
Dupa ce criterii alegi destinatia?
Profesorul de yoga il aleg, in general, primul. Am cativa profesori, studiouri si ashramuri pe care le urmaresc. Si o lista nescrisa de profesori pe care ajung sa ii descopar incet, incet. In 2012 am simtit sa merg in doua locuri doar pentru frumusetea lor si pentru imbunatatirea conditiei fizice: in Cinque Terre si pe Coasta de Azur, pentru drumetii, iar in Mallorca pentru mers cu bicicleta.
Cum te documentezi inainte de a pleca intr-un loc nou?
De documentat, o fac foarte putin (sper sa nu citeasca mama asta), doar pentru lucrurile esentiale, cum ar fi sa stiu ca este un autobuz cu care sa ajung la aeroport ca sa prind avionul la intoarcere. Uneori, cum a fost in ultima plecare, nu m-am documentat deloc. De ce? Ca sa las lucrurile sa se desfasoare singure, pentru ca intuitia sa se manifeste, ca sa interactionez cu oamenii si sa nu ajung acolo deja programata ca un robot. Daca am nevoie de ceva, intreb localnicii. Daca am nevoie de internet, gasesc o cafenea. Daca nu am prieteni in orasul in care merg, folosesc Couchsurfing. Deschid Google maps si dau zoom in pe oras, dar si pe imprejurimi. Cam asa s-a intamplat si cu vizita la Plum Village, cand am descoperit Arcachon si Dune de Pilat. Si de asemenea, in ultima excursie in Chicago, atunci cand am ajuns pana la intersectia celor trei Mari Lacuri, in Mackinaw City si pe Mackinac island.
Imi place sa schimb ceva cand plec. Precum merg in alta parte din lume, exact asa ma gandesc ca se intampla si in interior pentru ca am cadrul ideal ca sa descopar o alta parte a mea. Ce-i drept, desi beau rar cafea, imi place foarte mult latte-ul cu diverse arome (caramel) si in cadrul plecarilor caut locuri in care sa beau un latte bun.
Despre partenerul de drum
“Sa fie 100% sigur ca isi doreste sa faca acest drum. Din restul lucrurilor invatam!”
Ce destinatii ai in plan pentru 2016?
Pana in iunie urmeaza destul de multe plecari peste hotare si cateva in tara. In martie, in Londra, urmeaza partea a doua din cursul de Chakre yoga cu Anodea Judith plus un workshop cu Elena Brower.
Aprilie incepe cu European Peace Summit in Budapesta si un workshop de Kundalini yoga in Bucuresti. Mai incepe cu retreatul de yoga in Indonezia pregatit alaturi de si la initiativa lui Rezan si continua cu delegatia la Strasbourg alaturi de ENGSO Youth, la YOFest 2016 European Youth Event.
Pentru lunile iunie, iulie, august am speranta ca se va concretiza participarea la unul din cele doua cursuri de yoga pe care ar trebui sa le fac din America. Sa fie cu noroc sau aplicam planul B 😉
Pe langa toate acestea, Ioana pregateste impreuna cu Mariana, colega ei, cateva surprize pentru Zen Corner, printre care si a doua editie a Yogathon-ului, un eveniment caritabil care va avea loc pe 2 aprilie.
fotografii: Arhiva personala
