Frumusetea lucrurilor trecatoare. Ce a invatat o romanca dupa doi ani in Japonia
Cum astazi incepe Bookfest, trebuie sa stiti ca una dintre cartile lansate zilele acestea va fi Frumusetea lucrurilor trecatoare, scrisa de Andrada Coos. Andrada a urmat cursurile de creatie literara ale Universitatii Brunel din Londra sub indrumarea lui Fay Wheldon, dupa care a castigat o bursa de cercetare la o renumita universitate din Kyoto. Experienta sa de doi ani in Japonia s-a transformat in volumul Frumusetea lucrurilor trecatoare, dar si in cateva sfaturi de calatorie extrem de practice pe care le imparte cu noi, cei care inca mai planificam calatoria in Tara Soarelui Rasare.
Despre Adriana, Andrada si Frumusetea lucrurilor trecatoare
“Cand am ajuns in Japonia, la inceputul lunii aprilie, ciresii, omniprezenti, inveseleau cu florile lor rozalii malurile raului Kamo, care traversa orasul lasand in urma sa zeci de poduri arcuite ca spinarile unui dragon acvatic. Fiecare curte de scoala, facultate si templu avea macar unul, iar Calea Filosofului din Higashiyama, mult batuta de Nishida Kitaro, numara sute de-a lungul canalului subtire ce ducea de la Pavilionul de Argint la Nanzen ji. Pierzandu-ma pe acolo in drum spre facultate, unde aveam sa-l intalnesc pentru prima oara pe Sensei, imi imaginam cum aveam sa revin pe Calea Filosofului impreuna cu el si sa vorbim cu sincera pasiune despre starea jurnalismului japonez.” – Capitolul 1, Sensei/Domnul Profesor
Astfel isi incepe viata, in Japonia, Adriana, personajul principal si naratorul romanului meu de debut, Frumusetea lucrurilor trecatoare. Desi este o lucrare de fictiune, este inspirata din propria experienta ca studenta in Kyoto. Ca sa va dati seama cum anume functioneaza asta, sa luam paragraful de mai sus. Adevarul e ca si eu m-am pierdut in prima mea zi de facultate, dar nu am ajuns intr-un loc atat de romantic precum Calea Filosofului (pe care am vizitat-o ulterior), ci m-am dat jos cu o statie de metrou prea devreme si a trebuit sa merg o buna bucata de drum in papuci incomozi de-a lungul strazii Karasuma care strabate centrul orasului. Alte lucruri pe care mi le amintesc din acea zi sunt faptul ca toate indicatiile care mi-au fost date de japonezi binevoitori – care nu vorbeau engleza – fusesera gresite.
Cumva, Japonia si cultura ei au o imagine idealizata in occident, astfel ca asteptarile si realitatea nu se intersecteaza intotdeauna. Da, localnicii sunt foarte politicosi si saritori, dar nici nu stiu sa spuna nu, ceea ce poate duce la neintelegeri. Iar daca in orasele mari semnele si numele statiilor sunt deseori scrise si cu litere latine, rar veti intalni oameni care sa inteleaga o intrebare in engleza, indiferent daca sunt tineri sau in varsta. De fapt e mult mai probabil sa dati de pensionari vorbitori de engleza – care incep sa o invete ca un hobby dupa ce se pensioneaza – decat de studenti. E bine deci sa va inarmati cu Google Translate si cateva fraze japoneze de baza inainte de a calatori acolo!
Perioada ideala pentru a vizita Japonia
“Pe la sfarsitul lunii mai, incepea sezonul ploios in Kyoto si dura aproape doua luni. Norii se ridicau cu totul doar pe la mijlocul lui iulie, fix la timp pentru festivalul „Gion”, mereu binecuvantat cu ceruri senine. Caldura se intetea si ajungea pana la 35-37 de grade, dar cerul ramanea acoperit de nori plumburii, iar ploaia cadea, marunta si molcoma, incontinuu, zile si saptamani intregi. Aceasta combinatie de caldura si ploaie dadea nastere unei umezeli cleioase ce-ti inmuia pielea si hainele, facand sa ti se para ca tot ce atingeai era murdar.” – Capitolul 3 – Tsuyu/Sezonul Ploios
Daca dupa standardele noastre europene am considera perioada mai-iulie ca fiind ideala pentru turism, acest lucru nu este adevarat pentru Japonia. Aceasta perioada – de la mijlocul lui mai spre sfarsitul lui iulie – marcheaza sezonul ploios, cand este foarte cald, dar si foarte umed, iar sansele sa ploua incontinuu pe toata sederea voastra acolo sunt mari.
De pe la sfarsitul lui iulie, cerul se insenineaza si vin zile toride, de peste 35 de grade, dar si festivalurile de vara sau matsuri care sunt o buna oportunitate pentru a vedea pe strazi yukata, kimono-urile subtiri de vara, de a incerca multe bunatati si a urmari parade si artificii. Va recomand festivalul Gion care are loc in Kyoto in fiecare an in iulie si care culmineaza cu un eveniment stradal si parade intre 15 – 24 iulie.
Atentie, insa, in Japonia nu sunt articificii decat in aceasta perioada! Anul Nou este tratat ca o sarbatoare familiala, majoritatea japonezilor mergand sa-si viziteze parintii in orasele natale, lasand astfel marile orase cam pustii, cu magazinele, muzeele si restaurantele inchise. La miezul noptii, oamenii merg la temple pentru prima vizita din an, numita hatsumode.
Cele mai frumoase perioade de vizitat Japonia sunt doua: cea a florilor de cires (in aprilie) si cea a frunzelor de artar (in octombrie-noiembrie). Acestea sunt insa si perioadele cele mai aglomerate, cea a florilor de cires fiind cea mai populara. Este de asemenea greu cateodata sa prezici exact cand vor inflori pomii, iar avand in vedere ca de obicei tin doar o saptamana, exista posibilitatea unei dezamagiri. Cel mai sigur, cred, este sa mergeti mai spre mijlocul lunii aprilie, cand exista sanse mai mari sa prindeti inflorirea ciresilor fie la inceput, fie la sfarsit, in functie de temperaturile acelui an.
Ce nu ar trebui sa ratezi
“Kiyomizu se gasea aproape de varful unui deal, iar privelistea de pe aceasta veranda este una dintre cele mai frumoase din Kyoto. Cimitirul mereu imprejmuit de ceata, ce acoperea coasta vestica a dealului, era bine ascuns privirilor de arborii pereni ai gradinii. Turistii rareori dadeau peste el, preferand strada plina de magazinase de suveniruri si obiecte artizanale care duce la templu prin partea de est. Varfurile despuiate ale pomilor se intindeau la picioarele verandei, aurii sub lumina reflectoarelor.
La dreapta se ridicau schelele de lemn ce sustineau templul. Auzisem ca nici un cui nu fusese folosit in constructia sa si acest lucru, pe langa vechime, ii adusese faima. In departare, dincolo de gradina, se vedeau stralucind luminile orasului si un ecou de clopote parea sa rasune din el.” – Capitolul 12 Zannen!/Pacat!
Cred ca e usor sa gasesti recomandari legate de cele mai frumoase zone de vizitat in Japonia, iar in general, la prima vizita, toata lumea (pe buna dreptate) vrea sa vada doua locuri: Tokyo si Kyoto. Daca puteti sa le vizitati pe amandoua, faceti-o! Daca trebuie sa alegeti intre ele – se poate zbura direct la Osaka, la o ora de Kyoto cu trenul – depinde de preferinte. Tokyo are partea moderna a Japoniei, dar se poate merge in excursii de o zi pe-aproape pentru a simti vechea Japonie. Recomand in special complexul de temple Nikko, unde este si mormantul shogunului Tokugawa Ieyasu (cel care a inspirat daimyo-ul Toranaga pentru amatorii Shogunului lui James Clavell), si Hakone (de unde se poate vedea Muntele Fuji) si Kamakura (un orasel pe malul marii, plin de temple si o statuie mare de-a lui Buddha).
In Tokyo recomand Gradinile de Est ale Palatului Imperial si ceainarie traditionala japoneza din mijlocul unui iaz in parcul Hama Rikyu. Pentru atmosfera puteti vizita Akihabara, mecca iubitorilor de anime, Shibuya, cu faimoasa lui trecere, si Harajuku, pentru a vedea partea mai excentrica a modei japoneze. Cam departe, in Odaiba, dar foarte interesant este Muzeul de Stiinta Miraikan unde se pot vedea roboti.
Nu puteti pleca din Tokyo fara sa incercati o cafenea mai neobisnuita! Personal, recomand Kawaii Monster din Harajuku, al carui concept este al unui monstru caruia ii place sa manance doar lucruri dragute, iar cand se intri prin gura monstrului in restaurant, stomacul lui e plin de lucruri dragute – ca si prajituri, jucarii si biberoane – pe jumatate topite!
In Kyoto, templele mele preferate au fost Fushimi Inari, cu ale lui 10 000 de porti rosii, Kiyomizudera si Kinkakuji, cu templul sau de aur. O plimbare prin cartierul gheiselor din Gion, pe la 20:00-21:00 seara poate sa va acorde o intalnire neasteptata cu o maiko (gheise sub 20 de ani) care isi acompaniaza vreun client la ceainarie.
O plimbare prin Higashiyama este obligatorie pentru a simti atmosfera vechiului Kyoto. Atentie, daca intalniti fete imbracate in maiko in aceasta zona, cel mai probabil nu sunt maiko adevarate, ci turiste costumate! Higashiyama este cunoscut pentru studiourile de fotografie care ofera acest serviciu. O alta strada pe care trebuie sa va plimbati este Potoncho care ascunde cele mai prestigioase restaurante japoneze din Kyoto. In multe nu se intra decat in compania unui client fidel, iar strainii nu sunt intotdeauna bineveniti. De nelipsit daca ajungeti in Kyoto e sa petreceti o zi in Nara, vechea capitala imperiala, plina de temple superbe si de caprioare!
Daca va aflati in Kyoto mai mult timp, va recomand sa verificati siteul Kyoto Visitor’s Guide, unde sunt listate toate ceremoniile, festivalurile si evenimentele culturale care au loc in respectiva luna. Puteti verifica arhiva pentru a vedea cam ce se intampla in anumite luni, pentru ca multe dintre aceste evenimente sunt anuale. O data pe luna se pot vedea gratis dansurile unor maiko la Muzeul de Arte Traditionale Fureiakan. Programul de desfasurare poate fi gasit aici.
Daca vreti sa aflati mai multe despre Kyoto si locurile inedite pe care le puteti vizita acolo, va invit sa rasfoiti Frumusetea lucrurilor trecatoare, iar daca va regasiti in locurile unde isi traieste aventurile Adriana – de ce nu? – faceti o poza! La urma urmei, In Japonia sunt populare tururile locatiilor care apar in filme, seriale si romane cunoscute, si mi-ar placea sa vad intr-o zi si traseul Adrianei reconstruit astfel.
Lansarea cartii Frumusetea lucrurilor trecatoare va avea loc in cadrul celei de-a XII-a editii a Salonului International de Carte Bookfest de la Bucuresti, sambata aceasta, 27 mai, de la ora 12:30 la Romexpo, in cadrul Cafenelei Literare Kretzulescu (C1). Andrada va asteapta cu intrebari despre Japonia si autografe personalizate cu flori de cires 🙂
