Povestile statiunilor de pe litoralul romanesc | De pe vremea cand Mamaia era catun, iar Vama Veche serparie

Chiar daca nu in fiecare vara sunt si animate, statiunile de pe litoralul romanesc sunt cunoscute de toti romanii. Nu toata lumea insa stie insa ca prima plaja din tara noastra s-a facut la Constanta, cand Mamaia era doar un catun, iar pe vremea aceea nu visa nimeni la autostrazi sau mers la mare cu masina, ci toata lumea se ingramadea… in tren.

Orasul Navodari isi are originea in numele de Carachioi, ce inseamna “satul negru”, datorita ulitelor inguste si umbrite de coroanele copacilor. Actuala denumire a primit-o in anul 1932, dupa activitatea principala a locuitorilor. Turismul in zona a inceput sa ia amploare la sfarsitul anilor 1950, cand au fost ridicate taberele din oras, insa abia in 1983 s-a cunoscut si o explozie demografica, dupa constructia Combinatului Petrochimic Midia-Navodari si ulterior a Canalului Poarta Alba-Midia Navodari.

Statiunea Mamaia, a fost inaugurata pe 22 august 1906 de catre prof. Ion Banescu, primar al Constantei, dupa ce vechea plaja, ”La Vii” devenise impracticabila, odata cu construirea, din 1899, a noului port maritim. In urma cu mai bine de 100 de ani, in locul hotelurilor care se intind acum de la nordul la sudul statiunii, exista doar un mic catun de pescari, asezat chiar pe limba de pamant dintre mare si Lacul Siutghiol.

Pentru ca deja la sfarsitul secolului XIX, micul sat devenise locul preferat al lumii bune, autoritatile au infiintat aici in anul 1905 si o gara. Incet, locul a inceput sa se dezvolte, iar de la foisoarele cu cabine pentru in care se schimbau turistii, s-a ajuns pana la construirea primelor hoteluri – Rex, Albatros – cateva vile, dar si Cazinoul. O data cu noile investitii, presa vremii vorbea si despre recordurile doborate la numar de turisti – 110.506 in anul 1939.

Constanta. Prima plaja amenajata la pe litoralul romanesc se afla in dreptul hotelului Carol din Constanta. In 1882, cu o cheltuiala de 7071 de lei, s-au construit aici doua baraci de scanduri, la 1,2 metri deasupra apei, fixate cu sine de fier pe fundul marii. In mijlocul baracilor era un bazin acoperit si in jurul bazinului 21 de cabine pentru barbati si 10 pentru femei. Putinii turisti nu faceau baie la vedere, ci intr-un costum de baie ce acoperea femeile pana la gat, iar intrarea costa 25-50 de bani. In 1890, cea mai cautata plaja, La Vii, care avea si parc si restaurant, a disparut in anul 1899 pentru a lasa loc portului.

Statiunea Eforie Nord, a fost infiintata inainte de Primul Razboi Mondial, in anul 1894, cand zona era atractiva mai degraba pentru culturile agricole. Inainte insa de a deveni o destinatie turistica, zona era pretuita si de arfeologi si istorici, care au descoperit aici asezari traco-getice si daco-romane. Zona a fost mereu populata datoritat asezarii sale – aproape de tarmul marii -, cat si a existentei unor izvoare de apa potabila.

”Baile Movila” a fost numele pe care l-a purtat statiunea Eforie Sud pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, datorita intemeietorului sau, Ioan Movila. Din anul 1898, localitatea ia numele unui nou protector, ”Carmen Sylva“, care era pseudonimul reginei Elisabeta a Romaniei. Numele a fost pastrat in perioada interbelica, iar regina era considerata protectoarea orasului, datorita eforturilor ei de a-i ajuta pe bolnavi si saraci. Actualul nume a fost primit abia in anul 1962.

Statiunea tineretului, Costinesti, s-a ridicat pe vechea vatra a unei mici colonii grecesti, iar in evul mediu, iar pe rand a avut mai multe denumiri, inclusiv ”Fantana bivolului” si Libertatea. Numele de Costinesti l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar si om politic la sfarsitul secolului al XIX-lea Ministru de finante era  Emil Costinescu (n.1844-d.1921), economist cu studii la Paris, unul din fondatorii Bancii Nationale a Romaniei. In diverse guverne liberale a fost de trei ori ministru la Finante, iar pentru scurta vreme a fost si primar al Bucurestilor. Folosind colonisti germani, in 1896  Costinescu infiinteaza statiunea care ii poarta si azi numele, Costinesti.

Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn, cele sase statiuni cunoscute si drept Mangalia Nord sunt statiuni balneoclimaterice, in mare parte inchise pe timpul iernii. Acestea au fost construite intr-un timp record in perioada 1967 si 1973, scopul bine stabilit fiind acela de a atrage aici in perioada comunista turistii romani, cat si pe cei straini. Preturile de aici erau foarte atractive pentru turistii din Italia, Germania, Tarile Nordice, din Polonia sau Cehoslovacia, astfel ca s-au bucurat de un mare succes pana la inceputul anilor ”90.

Numele Mangalia al fostei cetati Callatis a aparut prima data in anul 1593 si este de provenienta tatareasca. Daca urme ale cetatii grecesti si ale portului inca se gasesc sub apa sau de fiecare data cand un localnic sapa o groapa, razboaiele si schimbarile de stapani au facut ca tot mai putine urme ale civilizatiilor care au trait in Mangalia sa se mai pastreze. Abia dupa alipirea Dobrogei la Romania, in 1878, localitatea incepe sa creasca si sa aiba populatie stabila, insa turismul care incepea sa se dezvolte a fost infranat timp de zece ani, dupa Al Doilea Razboi Mondial, cand orasul devine zona militara de frontiera. Dupa 1962, cand in padurea Comorova de langa oras se construiesc cele sase statiuni, Mangalia pitoreasca, plina de constructii tipic dobrogene, este in mare parte distrusa, iar in aproape tot orasul au fost ridicate blocuri.

Satul 2 Mai, comuna Limanu, a intrat in componenta Romaniei in anul 1878, ca parte a Dobrogei, iar de atunci, autoritatile au tot incercat sa populeze zona. In 1887, Mihail Kogalniceanu a infiintat satul, iar numele, potrivit istoricilor, ar fi legat de ziua de 2 mai 1864, cand Alexandru Ioan Cuza a dizolvat adunarea legislativa a Principatelor Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti pentru a-si promova reformele. Primii oameni care s-au stabilit aici au fost cativa rusi scopiti din secta Raskol, cunoscuta drept secta castratilor.

Satul Vama Veche a fost in trecut evitat de localnicii din zona din cauza terenului deloc primitor. Gagauzii, care l-au intemeiat in anul 1811, ii spuneau Yilanlik, adica “loc plin cu serpi”. Denumirea oficiala (Ilanlic) s-a pastrat pana in 1913, apoi s-a transformat in Vama Veche. Istoria turistica a asezarii a inceput in jurul anilor ’40, cand, dupa tratatul de la Craiova din acelasi an, Romania a cedat Bulgariei Cadrilaterul, iar o parte din societatea mondena care isi facea vacantele la Balcic s-a reorientat spre Vama Veche si 2 Mai. In anii 1960-1980, satul Vama Veche era cunoscut in special studentilor din Cluj- Napoca, adusi in fiecare an aici, in tabara. Dupa Revolutie, acestia au continuat sa vina in Vama Veche, aduncand cu ei prieteni, iubite si mai tarziu familia intreaga, si, incetul cu incetul, tot mai multi oameni au inceput sa auda despre acest nou loc de pe Litoral.