Despre bucuria din lucrurile simple sau ce lucruri frumoase ti se pot intampla in Chinchón
Cand mi-am dat seama ca unul dintre motivele pentru care ma bucur ca ma intorc la Madrid este ca o sa pot sa mananc din nou ceapa umpluta cu ton, de la Tia Cebolla, am avut un moment in care m-am gandit ca e cam devreme sa incep sa dezvolt obsesii.
Am uitat destul de repede, cand am vazut ca si mi compañero dadea semne ca se bucura ca am vazut deja Madridul si ca in loc sa vizitam muzeele, de data asta putem sa batatorim drumurile spre birturi mici si piete.
Cum aveam totusi trei zile la dispozitie, orasul il vazusem, iar excursia in Toledo era bifata, am cautat si alte locuri din apropiere in care sa mancam pe care sa le descoperim. Din forum in forum si din blog in blog, am pastrat doua variante: o excursie de o zi in Segovia si o plimbare de jumatate de zi in Chinchón.
Chiar daca in mod clar si Segovia este un loc care merita vazut, cred ca in Chinchón ma voi intoarce de fiecare data cand sunt in zona. Se ajunge foarte simplu – de la statia de metrou Conde de Casal, iei autobuzul 337, care pleaca la fiecare 45 de minute. Orarul in gasesti aici, iar biletul costa 4,20 euro si se ia de la sofer. Drumul de 50 de kilometri dureaza tot cam 45 de minute, iar autobuzul te lasa chiar in apropiere de Plaza Mayor.
Ca sa vezi toate obiectivele importante din oras dureaza cam o ora. Nu sunt foarte putine, ci doar atat e de mic! Pe unul dintre dealurile pe care se intinde orasul se afla biserica Nuestra Señora de la Asunción care se mandreste si cu o pictura a lui Goya, pe care insa nu am reusit sa o vad din cauza unei inmormantari in desfasurare. (Inca un motiv sa ma intorc!).
De la balconul de langa biserica se vede insa tot orasul, inclusiv castelul medieval aflat pe dealul de vizavi. Nici aici nu am putut intra pentru ca dupa ce l-au folosit ca fabrica pentru anis, o bautura locala din anason, cladirea a inceput sa se degradeze si probabil nu este sigur pentru a fi deschis turistilor.
De altfel, orasul are o traditie in ceea ce priveste productia de alcool si, pe langa anis, se face si foarte mult vin. In trecut, localnicii se foloseau in acest proces de pesterile sapate in dealuri. Aici, in niste vase imense din lut se pastra vinul, iar multe dintre ele s-au conservat foarte bine, asa ca pot fi vizitate, iar in unele locuri se fac si degustari.
Noi am ales Mesón Quiñones – Cuevas del murciélago, unde se promite un tur de pestera, o degustare de vinuri, niste branza, poti sa pastrezi si paharul de lot ca suvenir si gata, turistu’ fericit! Eh, e bine ca fericirea mea nu depinde de ei, ca n-a fost chiar asa de simplu. Oamenii abia deschideau cand am ajuns noi si am intrebat de degustare. Cum nici unul dintre cei trei angajati aflati la intrare nu vorbea engleza, ne-au zambit politicos in schimb. Tot incercand sa ii explic ce vreau, am vazut un semn catre pestera in care se tine degustarea si le-am aratat cu degetul. ‘Se puede?’, zic eu. ‘Si, si‘, imi raspunde fata si ma indeamna sa o iau pe scarile de piatra spre pestera. Nu ne-a urmat nimeni, asa ca am dat o tura singuri, ne-am minunat de zecile de butoaie de lut inalte de cel putin doi metri, apoi am iesit.
Nu stiu daca se asteptau sa stam mai mult sau doar le-a fost teama ca o sa mai vrem ceva de la ei, cert este ca la iesire nu am mai gasit pe nimeni in restaurant, asa ca am plecat sa ne cautam fericirea si vinul in alta parte.
Si le-am gasit pe amandoua in Plaza Mayor, locul unde sambata dimineata erau adunati la soare la terase (toti?) localnicii si mai multe grupuri de biciclisti si motociclisti veniti in plimbare. Piata rotunda, care este inca folosita in fiecare an in luna octombrie pentru corida, este plina de oameni, spre deosebire de restul orasului, mai ales ca in cladirile din jur sunt hoteluri sau restaurante.
Am intrat foarte repede in atmosfera dupa ce am facut si noi cum am vazut la localnici: am luat un pahar de vin alb, unul de vin rosu, niste tapas si ne-am asezat la soare. Dupa ce cu o zi inainte in Segovia facusem frigul la 4 grade, aici ne-am bronzat fetele cu urme de ochelari.
Vinul de Chinchón este foarte bun si te ajuta sa intri si mai repede in atmosfera, mai ales cand e baut la ora la care inca mai poti lua micul-dejun, asa ca am mai comandat o sticla (6.5 euro, pretul de restaurant!), spre usurarea chelnerului batran care a scapat in felul asta de multe drumuri.
Si daca nu ne asteptau alte locuri cu vin si tapas in Madrid, nu stiu cand am mai fi plecat. Cert este ca in octombrie se organizeaza coridele si se tine si Festivalul Usturoiului, asa ca ar putea fi o scuza buna pentru o revedere. Voi, daca va grabiti, aveti sanse sa prindeti Festivalul vinului si al anis-ului, care are loc anual, la sfarsitul lunii martie.
