18 zile in India pe pamant, prin aer, pe apa – Varanasi

Pe drumul de o ora ce duce de la aeroportul din Varanasi pana in centrul orasului m-am tot uitat pe fereastra si m-am minunat. Fiecare taraba amarata avea trotuarul maturat, unele aveau si borduri varuite, pe strazi nu era nici picior de animal, iar in fiecare intersectie era cate un politist in uniforma care dirija circulatia. “Premierul Modi vine in vizita”, imi zice incantat taximetristul, fara sa imi dau seama daca vrea sa se laude sau sa isi bata joc de entuziasmul meu. La vizita lui Modi m-am gandit si mai tarziu cand ma strecuram pe strazile inguste spre ghaturile de incinerare printre mormane de resturi de mancare si vaci baltate, bine hranite, care lasau urme proaspete.

Soferul care s-a oferit sa ne faca lipeala si cu un barcagiu ne grabeste printr-un gang lung si ingust luminat slab. Pe ambele parti se ingramadesc barbati si femei, unii cu handicap fizic, altii batrani, unii intinsi pe o bucata de panza, altii inca sprijiniti pe propriile oase. Cei mai multi au intrat aici pe picioarele lor si vor iesi pe celalalt capat al acestui tunel infasurati intr-o panza, doar pentru a fi dusi pe malul Gangelui si incinerati.

Inainte de iesire, un batran aproape galben zace nemiscat intr-o balta. Am cateva secunde sa imi dau seama ca viata se scurge din el si nimeni nu pare sa bage de seama ca nu mai respira inainte ca ghidul sa ne scoata grabit de pe aceasta scurtatura. Cand ne intoarcem insa, batranul nu mai este, alt muribund i-a luat locul dupa ce acesta si-a indeplinit ultima dorinta – a murit in orasul sfant si a fost incinerat  pe malul Gangelui.

La unul dintre ghaturi mai multi barcagii incearca sa ne faca o oferta buna. Incepe “dansul” negocierilor, ca de fiecare data cand trebuie sa scoti bani din buzunar in India. El zice un pret, tu imparti la 3, afli cam care ar fi pretul real, apoi incerci sa vezi cat de mult poti negocia. Te superi, te faci ca pleci, el te intoarce: “My friend, my friend, I make you good offer!“. Nu scade din pret, dar face un pachet mai substantial si pe langa plimbarea pe Gange la apus adauga si una la rasarit. Batem palma, toata lumea e multumita, iar daca tot ne vede fericiti, lasa si un copil sa urce in barca sa ne vanda cateva ofrande carora sa le dam drumul pe apa.

Plimbarea de la apus incepe de obicei de la Ghatul Dasaswamedh, iar barca merge de-a lungul malului pe langa toate rugurile de incinerare. Printre tonele de lemne de diferite esente, potrivite pentru fiecare buzunar, din loc in loc fumega cate un rug, iar in jurul sau vegheaza doar cateva persoane. Doar cativa membri ai familiei iau parte la acest ceremonial si tocmai de aceea daca alegeti sa mergeti pe mal nu va puteti apropia prea mult de aceste locuri. De altfel, nici nu stiu de ce ar fi cineva atras de mirosul de carne arsa sau de ce ar vrea cineva sa vada resturile de oase care inca raman pe rug dupa ce totul a ars.

Si aici insa, moartea are un pret bine stabilit dinainte. In functie de situatia familiei, rugul poate fi mai mare sau mai mic, poate arde lemne din esente scumpe sau obisnuite, iar pentru hindusii cu adevarat saraci, singura alinare este ca au murit in Varanasi. Dupa ce se sting insa la vreun colt de strada, cadavrele sunt ridicate si duse la un crematoriu, aceasta fiind cea mai ieftina varianta.

Cand ceremonia este finalizata, orice ramane in urma defunctului ajunge in Gange. Tot aici, toata lumea vine pentru o baie la rasarit, vacile se spala si se adapa si tot din aceasta apa este alimentat si orasul Varanasi. Exista insa o singura exceptie – copiii nascuti morti sau bebelusii nu sunt incinerati. Deoarece sunt considerati puri si fara pacat, acestia sunt infasurati intr-un giulgiu, atarnati de un bolovan si aruncati direct in Gange. Cumva, in timp ce toate acestea imi treceau prin fata ochilor, ma gandeam ca orice as face trebuie sa nu ating apa.

Cand s-a intunecat de-a binelea, toate barcile se indreapta spre mal, la Ghatul Dasaswamed, unde incepe slujba de seara, prin care se multumeste raului. Se ard esente parfumate, se incanteaza, se danseaza, astfel ca slujba in sine este un amestec de oameni, zgomote si mirosuri, ca de altfel intreg orasul.

Cand te plimbi pe strazi (cel mai eficient e cu un sofer, avand in vedere dimensiunile orasului) la fiecare colt ceva iti atrage atentia. Fiind un oras plin de pelerini este mereu supraaglomerat, chiar si dupa standarde indiene, asa ca si cantitatile de gunoaie sunt proportionale. In lipsa unui loc in care se doarma, unii isi fac o cazemata in fata unui hotel de multe stele, iar in fata unei case ce seamana mai degraba cu o replica a Taj Mahalului doua vaci rumega la un munte de gunoi.

Pentru mine, Varanasi a ramas in memorie pentru incarcatura spirituala si pentru tot ceea ce Gangele reprezinta. Din pacate, atunci cand am mers dupa muzee sau temple, am descoperit doar ruinele unor palate impresionante, in care obiecte vechi de sute de ani erau insirate pe un raft si lasate sa se umple de praf. Asta nu inseamna insa ca ar trebui ocolite, asa ca daca sunteti interesati, puteti vizita:

• Templul Bharat Mata, langa campusul Mahatma Gandhi Kashi Vidyapeetan
• Templul Durga, plin si el de maimute, din pacate nu foarte bine ingrijite. La intrare se vand pungute cu zahar cubic pentru a le hrani, chiar daca nu le face bine. Ca dovada, un pui cat palma de mic a murit chiar sub ochii nostri, pe o alee.
• Templul Vishwanath, cunoscut si drept Templul de Aur, unde turistii sunt trecuti prin mai multe filtre inainte de a intra
• Muzeul din Sarnath, simbol al crearii budismului, aflat la 10 kilometri de centrul orasului
• Tulsi Manas, considerat unul dintre cele mai faimoase temple din Varanasi
• Fortul Ram Nagar al regelui Kashi, aflat de partea cealalta a raului GangeIn ceea ce priveste ashramurile, sigur ca si aici exista o multime in care turistii se pot caza, insa unul in mod particular mi s-a parut extrem de dubios. Kashi Labh Mukti Bhawan gazduieste oamenii sositi la Varanasi pentru a muri, insa trebuie sa se incadreze in conditiile organizatorice. Adica daca vii aici, beneficiezi de bunatatea oamenilor si in 15 zile totusi nu mori, esti rugat sa eliberezi locul. Daca nu sunteti interesati de contracte restrictive, dar ati fi curiosi sa intrati intr-un astfel de loc, Groovy Tours organizeaza vizite in astfel de locuri.

In loc de vizite la toate templele si fugit dintr-un colt in altul al orasului, puteti incerca o vizita mai tihnita prin bazare si pe strazile intortocheate care se intind de-a lungul Gangelui, prin spatele Ghaturilor. Tot aici se gaseste si bazarul Dal Mandi, dar si o multime de ateliere de prelucrare, dar mai ales vanzare a matasii. Pentru cativa dolari puteti pleca acasa cu niste saluri colorate de matase, iar daca aveti loc in bagaje, e rost de achizitii valoroase.