Cate lucruri pot merge prost cand iti duci parintii in vacanta in Sicilia
Cate lucruri pot merge prost cand iti duci parintii in vacanta? Raspunsul este, de la inceput, MULTE! Chiar dinainte sa apuci macar sa iesi din casa. Cea mai buna proba a fost ultima vacanta in Sicilia, care, de fapt, era cadoul de Craciun pentru cele doua seturi de parinti, asa ca evident ca trebuia sa iasa cu atat mai bine.
Frica de avion
Prima provocare a fost facuta cu buna stiinta, in momentul in care am cumparat bilete de avion pentru oameni carora le e teama de zbor sau care nu s-au mai urcat in avion pana acum. Asa ca au urmat cam cinci luni de terapie dezorganizata, glume macabre si linkuri cu sfaturi pentru invins fobii si totul s-a incheiat cu niste calmante in drum spre aeroport.
Ti se anuleaza cazarea
A doua incercare a venit cu doar cateva zile inainte de plecare, cand proprietarul de apartament din Catania a incercat sa imi debiteze cardul de credit, desi nu ma anuntase ca va incasa intreaga suma inaintea sosirii si ma asteptam sa platesc la destinatie, ca de obicei.
Cum nu a gasit banii necesari, am primit un mail de la Booking.com prin care ma anuntau ca trebuie sa remediez problema sau anuleaza cazarea. Din pacate, transferul spre cardul meu de credit se actualizeaza in 24 de ore, asa ca, guess what? Cele doua apartamente in care ar fi trebuit sa doarma 8 oameni timp de 4 zile, au fost anulate marti seara, in conditiile in care noi joi plecam in Sicilia.
Din fericire, Luca, gazda noastra, s-a dovedit a fi intelegator si cand i-am explicat situatia pe Whatsapp, a blocat camerele pe booking, ca sa nu le rezerve altcineva, si ne-a spus ca ne asteapta.
Si, in sfarsit, a venit ziua plecarii! Toata lumea si-a mutat emotiile in aeroport, unde in mod incurajator, nimeni nu a avut probleme majore. Un tata care nu mai zburase niciodata a reusit sa se relaxeze undeva pe la jumatatea distantei suficient cat sa se bucure de imaginile de afara, iar celalalt, care a avut ghinionul sa prinda niste (mici) turbulente la singurul zbor, facut acum vreo 15 ani, a eliberat stresul cu niste injuraturi.
Ti se anuleaza masina inchiriata
Si cand credeam ca marea emotie a trecut, am ajuns in aeroportul din Palermo ca sa ne loveasca o problema mai mare in fata. Aveam facut un mic traseu de 6 zile, care presupunea sa inchiriem o masina din Palermo, iar a doua zi urma sa plecam spre Marsala, Realmonte, Agrigento, urmand sa ajungem in Catania in a trei zi.
Acum, eu am mai intalnit planuri care sa se schimbe, asa cum am mai si inchiriat si masini in alte parti. Am auzit tot soiul de povesti cu bani ceruti pentru defectiuni care nu sunt din vina ta, taxe ascunse, dar pana acum nu am mai patit sa nu gasesc masina deloc. Ajungem noi la biroul de rental si ne schimbam la fata cand aflam ca minivan-ul de 9 locuri, platit cu mult timp inainte, a fost dat altcuiva. Just like that! Si pe cat eram noi de stupefiati, pe atat era de senin omul cand ne spunea ca asta este, trebuie sa mai asteptam si ne face rost de alta ziua urmatoare.
Dupa ce am mai aflat si ca depozitul este de 1.600 de euro, indiferent de perioada, iar noi stateam linistiti ca avem 1.000 pregatiti desi niciodata nu ni s-a cerut mai mult de cateva sute, i-am multumit si noi: “Vaffancullo“, ca celalalt cuvant pe care il stiam in italiana era “pizza“.
Se strica trenul
Asa ca in autobuzul care ne ducea de la aeroport in Palermo am avut timp sa recalculam tot traseul facut cu grija si tinand cont de ce i-ar placea fiecaruia dintre cei 8 excursionisti. Asa ca prima seara am sarbatorit Craciunul intarziat pentru parinti si primul zbor cu avionul al unuia dintre ei cu mult vin si paste, la o crasma pe un colt de strada al carui patron a tinut sa se laude ca doar ce a fost premiat la Roma pentru cea mai buna inghetata din Italia. Acum… chiar inghetata din toata Italia nu am mancat-o, dar cupa cu fistic pe care am comandat-o era la fel de pufoasa si cremoasa ca hrana pentru inorogi. Cu tot cu fairy dust!
Si dupa asa rasfat, planul era ca a doua zi sa mergem in Cefalu. Un orasel care nu incapuse pe lista scurta, dar in care mai fusesem in urma cu mai multi ani.
Si am trezit pe toata lumea de dimineata, ne-am tarat pana la gara doar ca sa aflam ca sunt probleme cu niste stalpi cazuti si nu circula exact trenurile spre Cefalu. Si, normal ca signora draguta nu stia cat are sa dureze. Ne-a zis sa revenim in zece minute, dar cum nici atunci nu erau semne de mai bine, am amanat plecarea spre Cefalu pentru dupa-amiaza, iar dimineata am ramas sa vizitam Palermo.
Deja parea ca cineva incearca sa ne spuna ca trebuie sa ajungem in alta parte, dar inca nu stiam unde. Ne-am invartit noi cat ne-am invartit prin centru, prin piete, iar cand am vazut locul, am stiut unde trebuia sa fim: in piata! Vineri dimineata, in una dintre cele mai mari piete de legume si peste din Palermo a fost distractia cea mai mare. Vanzatorii de peste striga pe diferite note ca sa iti atraga atentia la caracatita/tonul/scoicile lui, comerciantii de legume aranjeaza marfa in piramide sau siraguri, iar printre ei, se gateste!
Asa ca incerci intai un canolo despre care un batranel dichisit si cu esarfa iti jura ca e facut de sotia lui.
Dupa alte cateva tarabe dai de anghinare facuta pane si deja simti ca te-ai rezolvat cu mesele pana spre seara cand ajungi in fata tarabei cu sandvisul traditional din Palermo. “Pani ca’ Meusa Maritata” se facea initial de catre comerciantii care nu voiau sa arunce resturile de vita, asa ca fierbeau bine in codimente splina, plamanii si traheea pe care nu le puteau vinde. Totul se taie marunt, se prajeste in untura de porc pana e atat de frageda ca o pot manca si tarabagii fara dinti, apoi se arunca intr-o chifla cu sare, piper si multa lamaie.
Eh, si dupa ce mananci bine, apoi bei un cappucino cu doua degete de spuma pe terasa de la Teatro Massimo, al treilea cel mai mare din Europa, iti vine din nou cheful de plimbare.
De data asta, cand am ajuns la gara am reusit si sa plecam, doar cu o ora si jumatate intarziere la un drum de 50 de minute. Cu ocazia asta am instituit regula “un canolo si o inghetata pe zi”, asa ca iar s-a risipit oboseala si am ajuns direct pe plaja, unde localnicii erau deja in costume de baie.
Ramai blocat din cauza unui accident
In a treia zi fara masina in Sicilia am luat un autocar din Palermo in Sicilia. Mai facusem drumul o data, dar acum, cu un segment nou de autostrada, distanta s-a micsorat si dureaza doar doua ore si putin. Cel putin in teorie, pentru ca in apropiere de Enna, pe un pod inalt de vreo 15-20 de metri, am ramas blocati vreo ora si jumatate.
Din nou ne astepta Luca, gazda din Catania, caruia ii spusesem ca ajungem la 13.00, insa s-a dovedit si de aceasta data foarte intelegator si chiar ne-a facut si o reducere la pretul cazarii. Daca aveti nevoie de un apartament luminos, spatios, foarte accesibil si aproape si de gara si de centru, vi-l recomand.
Ti se da peste cap bugetul
Una dintre problemele cele mai mari dupa ce am ramas fara masina a fost faptul ca tot cu ea ar fi trebuit sa ajungem si pe Etna. Mai exact, poti urca pana la Rifugio Sapienza, locul de unde pornesc tururile, telecabina si unde poti vedea cateva cratere.
Asta, intr-o plimbare cu masina, insemna doar benzina pentru vreo 40 de kilometri in plus. O alta varianta ar fi fost cu singurul autobuz public care pleaca dimineata la 8.15 din Palermo, face doua ore jumate pana la Refugio si se intoarce la 4 dupa-amiaza. Stiind ca, daca nu pleci in drumetie, nu prea ai ce altceva sa faci atatea ore cu parintii pe munte, nici asta nu prea era o solutie buna. Pana la urma, singura solutie, de care nu eram prea incantata, era un tur organizat cu masini 4×4. Pretul e de 55 de euro de persoana, iar in urma cu 6 ani, cand mai fusesem, ne-au luat de la hotel, ne-au dus pana la refugiu si ne-au intors.
Din fericire, lucrurile s-au schimbat foarte mult si chiar daca nu am mai gasit loc la turul de apus, excursia de la Etna Sicily Tours a fost foarte bine dozata. Ne-au luat dimineata la 8 de acasa cu doua masini, iar pe drum ne-am tot oprit si soferul ne-a povestit o multime de lucruri.
Am facut opriri la casa de patru etaje care a fost acoperita de lava si i se mai vede doar acoperisul, am baut o cafea si ne-am plimbat vreo jumatate de ora la Rifugio Sapienza, ne-am oprit si la o pestera, apoi am mers sa vedem o vale care la eruptia din 2001 a fost bombardata de americani in incercarea disperata de opri lava sa ajunga la Nicolossi.
Asta a durat cam patru ore, asa ca pe la pranz, numai bine, ne-au oprit pentru o degustare de produse din zona la Oro D’Etna, asa ca am plecat acasa cu niste vin, ulei de masline, miere si alte antipasti, mai ales ca Mariana, romanca de care am dat acolo, ne-a povestit cum se pregateste fiecare in parte.
Ramai fara mancare in mijlocul civilizatiei
Si in caz ca nu v-am spus, toate astea se intamplau intr-o duminica innorata, in care a mai batut si vantul, asa ca am ajuns in oras in jurul orei 14.00, cam obositi, infrigurati si infometati. Si, certo ca atunci incepe si siesta si ca pana la ora 19.00 nu se mai deschidea nimic. Am inconjurat bine orasul si tot ce am gasit deschis erau cateva cafenele din pietele mari, care normal ca ne ofereau in mare parte prajituri.
Asa ca, inconjurati de cele mai bune restaurante cu pizza perfecta, am mancat cele mai bune portii kebab si cous cous, apoi am mai degustat din vinul luat de pe vulcan in timp ce stateam pe balcon si ne uitam la Etna care fumega si care in urmatoarea seara a si erupt.
All in all, a fost cea mai putin perfect vacanta dintre toate, dar a fost exact asa cum trebuia. Ne-am dat seama ca traseul initial ar fi fost probabil cam prea alert pentru tot grupul, iar pentru ca am tot depins de orarele altora, nu ne-am mai grabit, ne-am plimbat mai mult pe jos, asa ca fiecare speedbump a avut un sens.
Mai putin mancarea, tot nu inteleg cum poti sa nu gasesti un loc sa mananci o pasta cinstita in tot orasul. Si imi dau seama cate am mereu la indemana din care sa imi aleg in Bucuresti, unde totul e deschis la orice ora 🙂
