Trei zile in Atena. Sau cum sa daruiesti amintiri
Imi place peste masura sa fac cadouri! Sa le impachetez, sa le pun funde, sa prelungesc momentul pana cand surpriza iese la iveala, sa ma hranesc din bucuria celui care primeste. Eh, si daca la final beneficiez si eu de cadoul respectiv, deja e rasfat! Cam asa a fost si cu Atena.
A inceput de 1 Mai, pe plaja in Vama Veche, unde soarele nu s-a prea aratat, asa ca soon to be birthday boy a inceput sa se alinte. “Sa ma duci la soare de ziua mea”, “Vreau sa fac plaja de ziua mea”. Cand am vazut ca gandul nu se da dus, m-am conformat.
Si cum de multa vreme imi statea mintea la Atena, care acum e doar la un zbor de o ora jumate cu Ryanair, am luat bietele si m-am pus pe planuit. De obicei, sunt atat de nerabdatoare, ca nici nu mai astept pana in ziua potrivita, dar acum am reusit sa ma tin tare. Doua saptamani am rezistat cu stoicism si am predat cadoul – traseul printat si sugrumat cu funda rosie – abia pe aeroport.
Initial, traseul era conceput cu o zi in Atena, o zi la plaja in Voula si o plimbare in Pireu. Am pus aici toate informatiile legate de drum, hotel, transport, ce urmeaza sa facem si cateva poze. Adica asa:
Dar evident ca nu e plimbare aia pe care o planuiesti de acasa la minut, asa ca nici nu am ajuns bine, ca ni s-au si dat planurile peste cap.
In loc de vreme de plaja, sambata am primit niste nori fotogenici, dar gri, asa ca am plecat din Voula spre Atena. La iesirea din hotel, patronul ne-a anuntat ca e greva a transportatorilor, asa ca sambata circula doar autobuzele, iar duminica… nimic. Am avut timp o ora in autobuz, in timp ce am parcurs cele 47 de statii pana in Piata Syntagma, sa ne dam seama ca ne trebuie roti. Si, uite-asa, am ajuns direct la biroul Avis si ni le-am luat.
Mai departe, ziua de sambata am petrecut-o in Atena ratacind pe strazi de colo-colo:
Din Piata Syntagma poti sa ajungi pe jos la toate obiective importante din zona, inclusiv la Acropole.
Dupa un urcus pe Acropole, cel mai bine e cand te prinde ora pranzului in cartierul Plaka, plin de terase, de mirosuri care te imbie, iar unii bucatari pluseaza si isi scot bucataria in strada, asa ca devine tot mai greu sa treci mai departe.
Partea care mi-a placut insa cel mai mult a fost zona veche, Anafiotika, unde inca se gasesc locuinte mici, de pamant, sapate in dealul ce duce la Acropole. Spoite cu var, cu ferestrele albastre si plantele lor agatatoare rosii, parca nici nu iti imaginezi de ce oamenii si-ar putea dori vreodata sa mai stea la bloc sau in vreo vila cu multe etaje.
Si chiar daca initial nu as fi vrut sa ne batem capul cu traficul de Atena, iar cineva a trebuit sa renunte la vinul de la masa, inchirierea unei masini a fost cea mai buna varianta. Mai ales ca norul nu a plecat nici duminica, iar noi am ajuns sa vedem toata peninsula Attica.
Rafina este unul dintre porturile din care se pleaca spre insule, asa ca singurele 2-3 hoteluri sunt pline vara de turisti care petrec aici o noapte, in tranzit. Exista insa si o plaja in caz ca ajungi si ai timp de pierdut.
Artemida e un alt satuc pescaresc de pe coasta unde, din fericire, am ajuns in jurul pranzului si tare bine am facut pentru ca e plin locul de taverne mici, cu terase si caracatite intinse la uscat. Majoritatea clientilor erau localnici care beau vin si mancau alaturi de familiile numeroase, iar din cum ne-am inteles cu chelnerii nu prea par sa aiba parte de multi turisti.
Drumul de coasta trece apoi prin Porto Rafi, un sat la fel de mic, dar cu o plaja lunga si nisip fin.
Lavrion, alta data un oras bogat, plin de mine de argint, pare acum mai degraba parasit. Singurii care pareau sa il populeze intr-o duminica dupa-amiaza erau copiii dintr-un centru de refugiati. In speranta ca norii se vor risipi si vom avea totusi parte de un asfintit de poveste, asa cum umbla vorba prin zona, am continuat spre Sounio, in varful peninsulei Attica, unde se afla Templul lui Poseidon. Spre norocul nostru, templul si stancile pe care este asezat arata spectaculos oricum, pentru ca soarele tot nu a dat semne ca vrea sa fie vazut.
Si cand toate locurile acestea au fost vazute, in ultima zi, cand se intampla si ziua de nastere de la care a pornit totul, evident ca s-a incalzit brusc si a iesit soarele, asa ca, sa fie plaja!
Plaja se afla la trei kilometri de Voula si cam la o ora de centrul Atenei. Intrarea costa 4 euro, pret care include sezlong, cabine de dus, de schimbat si wifi. La pachet vin si niste pescarusi care par in stare sa manance toata ziua, orice vad ca ai in mana 🙂
