Bali, prin ochii lui Unu

Gede este primul copil al familiei sale, asa ca numele sau inseamna Unu. Potrivit traditiei balineze, baietii primesc nume in functie de ordinea in care vin pe lume: Unu, Doi, Trei, Patru. Daca apare si al cincilea, numaratoarea se reia.

Tot dupa traditia de pe insula Bali, Gede a fost indrumat sa aleaga una dintre meseriile cu vechime, asa ca a invatat sa sculpteze in piatra. Timp de noua ani si jumatate a cioplit statui, decoratiuni pentru temple, suveniruri pentru turisti si e mandru ca unele dintre ele sunt acum expuse in locuri precum Padurea de Maimute, unde sunt admirate zilnic.

Cinci ani de sfaramat pietre l-au facut sa viseze cu ochii deschisi, iar intr-o zi, primul fiu a inceput sa isi sculpteze noua viata. O parte din putinii bani castigati i-a folosit pentru ore de meditatii la limba engleza. A fost nevoie de patru ani si jumatate de sacrificii pentru ca Gede sa poata rosti acum “Dreams do come true“.

Ne-a povestit asta in timpul unui tur pe biciclete de pe Vulcanul Batur, prin orezariile din Tegalalang, spre Ubud. Printre explicatiile pline de entuziasm despre locurile pe care le vedem, Gede impresioneaza doua turiste cu cele cateva cuvinte pastrate in vocabularul balinez din timpul in care insula era colonie olandeza. Imi marturiseste ca si-ar dori ca in cativa ani sa devina ghid in limba franceza pentru ca ar castiga mult mai bine. Pana atunci, ofera turistilor tururi in Ubud, circuite pe bicicleta, iar cand are timp, sculpteaza.

Gede este indragostit de natura si ne repeta in timp ce admiram lacul din apropierea vulcanului Batur ca datorita acestuia sunt udate gratuit toate plantatiile din zona. In plus, clima ajuta ca anual sa existe patru recolte de orez, nelipsit de pe mesele localnicilor indiferent ca este vorba de mic dejun, pranz, cina, desert sau alcool. Cu toate acestea, turismul a determinat tot mai multi oameni sa isi vanda terenurile unor dezvoltatori imobiliari, astfel ca orezariile se micsoreaza si la fel si recolta. Anul acesta, autoritatile indoneziene au anuntat ca vor fi nevoite sa importe orez pentru a acoperi necesarul populatiei.

Unele lucruri nu se schimba insa, mai ales atunci cand vine vorba de familie. Cei mai multi balinezi locuiesc inca alaturi de parinti, frati, surori, in case simple, construite dupa acelasi tipar. Curtea, destul de mare, nu are mereu poarta, insa in dreptul locului unde ar trebui sa existe aceasta, de multe ori exista o sculptura masiva din piatra. Eu as fi crezut ca e pentru a pastra putina intimitate, Gede spune ca tine afara spiritele rele.

Casa are o bucatarie spatioasa folosita de obicei si pentru a servi masa. Chiar daca nu exista o masa in jurul careia sa se adune membrii familiei, acestia se aseaza pe podea, pe prag, pe un scaun sau stau in picioare cat servesc orezul, de obicei cu legume. In functie de cat de numeroasa este familia, mai exista doua sau trei camere, in care dorm 10 pana la 15-16 suflete, si o camera folosita doar pentru ocazii speciale precum nunti, sarbatori religioase sau zile de nastere. Petrecerile sunt foarte frecvente, mai ales ca in Indonezia sunt acceptate si recunoscute trei religii, iar localnicii sarbatoresc Anul Nou musulman (religia majoritara in Indonezia) pe cel crestin si pe cel hindus (religia majoritara in Bali).

Un intreg ritual are loc si in cazul zilelor de nastere, iar sarbatoritul are parte de toata atentia celor din jur timp de trei zile. Unde mai pui ca dupa calendarul saka, ziua de nastere a unui balinez este la fiecare 201 zile! In acest timp, mama sarbatoritului sau a sarbatoritei depune ofrande la templu si imparte mancare vecinilor mai putin instariti pentru ca fiului sau fiicei ei sa ii mearga bine, sa aiba parte de sanatate, de o casnicie si de multi copii. Se pare ca hindusii considera ca principala menire a oamenilor pe pamant este de a face copii. Tocmai de aceea, o persoana nu va avea liniste dupa moarte, indiferent cat de curata a fost karma sa, daca urmasii sai nu au procreat la randul lor. No pressure…

Gede nu este inca insurat, dar e convins ca in doi ani va fi si va avea deja si copii. Partea mai grea e sa gaseasca o domnisoara, apoi totul se rezolva – fie parintii se inteleg si aranjeaza detaliile nuntii, fie mirele isi va rapi viitoarea sotie. Foarte emotionat, balinezul povesteste cum un prieten al sau a stat trei zile la puscarie dupa ce a facut acest lucru cand a aflat ca fata pe care o iubea urma sa fie maritata cu forta cu un alt barbat.

Din fericire, diferentele de statut sunt tot mai putin luate in considerare atunci cand vine vorba de casnicii sau de job-uri. Cele patru clase sociale intalnite in societatea hindusa pot fi recunoscute dupa numele pe care il poarta o persoana, iar interlocutorul ar trebui sa i se adreseze cu apelativele potrivite rangului sau. Chiar daca in prezent inca se pastreaza formele de politeze, discriminarea nu mai este o problema. Cea mai buna dovada in ochii balinezilor o constitue guvernatorul zonei, care a reusit sa ocupe acesta importanta functie politica in ciuda faptului ca provine din cea mai de jos clasa, cea a servitorilor.

Probabil a contribuit la succesul sau si placenta pe care, la nasterea sa, parintii au ingropat-o in curte, iar de atunci, zi de zi, au depus acolo ofrande. Este un obicei la care nici un parinte balinez nu renunta, fiind convins ca placenta, alaturi de zei, va fi inger pazitor al odraslei…

Leave a Reply to Bali, prin ochii lui Patru | Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close