Cum sa ai parte de Craciun in orice luna din an 

Recunosc, nu sunt genul de persoana care sa fie lovita brusc de bunatate o data pe an doar pentru ca scrie in calendar, dar exista si parti bune ale acestei sarbatori care ii fac pe multi sa umble pe strazi cu un ranjet stramb de parca au baut un eggnog botezat cu Ecstasy. Eu le-am descoperit intr-o zi cand, luata prin surprindere, am cazut intr-un sac plin de decoratiuni de Craciun si oameni de zapada.

S-a intamplat la un final de februarie, cand dupa o promotie Wizz Air m-am lipit de niste bilete de 50 de euro pentru Nuremberg. Cu tribunalul sau si procesele care l-au facut celebru, oraselul german a fost mereu pe lista scurta de optiuni pentru mine, mai ales dupa ce am vizitat lagarele de concentrare de la Auschwitz. Am adunat repede pe o lista toate obiectivele din oras pe care voiam sa le vad, am tras linie si cand am vazut ca imi raman lejer inca doua zile la dispozitie, am inceput sa ma uit pe harta sa vad ce mai este in jur. 

La final trasel arata cam asa: sosire joi noaptea, vineri un day trip in Munich, oras pe care am apucat sa il vad doar in aeroport pana acum, sambata o alta plimbare pana in Bamberg, unul dintre oraselele cochete ale Bavariei, iar duminica aveam toata ziua la dispozitie pentru a vizita Nurenberg, avand avionul la ora 22.00.

Zis si facut! Joi seara, dupa job, am dormit in patul overpriced de la Leonardo Hotel (pe care in afara de niste receptioniste care ar trebui sa bata cuie, nu sa lucreze cu public, doar locatia centrala il mai scoate in evidenta), iar dimineata la prima ora eram deja in gara.
11004563_10204477753197189_1153913589381135407_o
La prima simulare la aparatul de bilete mi s-a taiat putin respiratia – un bilet pana in Munich costa aproape 170 de euro! Am zis ca in mod clar trebuie sa fie o greseala, probabil am selectat ceva optiuni gresit, asa ca am cerut ajutor si la un infodesk. Nope, nici o greseala, ar fi trebuit sa platesc de trei ori mai mult decat biletul de avion pana in Nuremberg. Nein, asta nu e o optiune, asa ca am plecat spre Bamberg, urmand ca imediat ce dau de o conexiune wireless sa gasesc o alta destinatie pentru ziua urmatoare. Foarte dragut, domnul de la informatii ne-a spus ca exista optiunea ca pentru trenurile care merg in jurul orasului sa achizitionez un bilet de grup cu cinci calatorii intr-o zi “for two adults, four kids and a dog”. “-Pai… suntem doar doi…”, incerc eu sa ii explic. “And a dog”, accentueaza neamtul zambind complice si continua “12 euros!”. Ah, asa zi, acum incep s11018892_10204477761397394_1472008035132511141_oa inteleg engleza lui!

In mai putin de o ora am ajuns in Bamberg, un mic orasel al carui centru vechi este inclus in patrimoniul UNESCO din Bavaria. Desi nu are o populatie foarte numeroasa, acesta este centru universitar, dar si un important centru cultural, aici fiind organizate frecvent diverse festivaluri.
Daca ajungeti in zona, aveti nevoie doar de o jumatate de zi sa luati la pas stradutele din centrul vechi si sa descoperiti cldirea primariei, catedrala si cele cateva biserici, dar si castelul. Inconjurati de toate cladirile ca de decor de film am intrat atat de repede in vacation mode ca la ora 11 faceam deja pauza la Schlenkerla, pentru bere, 11046538_10204488566867524_8663190771553051429_ocarnati si niste peste afumat delicios.
Plimbarea prin “Mica Venetie” a nemtilor ne-a inspirat atat de mult, incat seara am decis ca destinatia pentru urmatoara zi sa fie Rothenburg ob der Tauber, mai ales ca am aflat ca acesta este inclus in circuitul “Drumul Romantic”, alaturi de Nordlingen si Dinkelsbuhl si de castele
precum Neuschwanstein. (Sunt mai multe orase cu numele de Rothenburg in Germania si chiar in zona, asa ca musai sa va luati bilet sau sa va uitati dupa indicatoare care includ si “ob der Tauber”).

Cetatea medievala este foarte bine pastrata, iar pe trei laturi ale sale inca se poate merge direct pe ziduri, asa ca privelistea este incantatoare. Unde mai pui ca placerea mea de a trage cu ochiul in curtile altora a fost complet satisfacuta, mai ales ca cele mai multe au gradini desprinse parca din povesti. Din loc in loc, caramizile de pe zidurile cetatii poarta numele unor donatori din intreaga lume, cu ajutorul carora au fost refacute dupa bombardamente in Al Doilea Razboi Mondial. Nu stiam, insa oraselul este cunoscut si pentru unul dintre cele mai frumoase targuri de Craciun si, in plus, pentru faptul ca pe tot parcursul anului exista fabricute in care se confectioneaza decoratiuni. Tocmai de aceea exista mai multe magazine care le si vand, la preturi deloc mici, in orice zi a anului. 

Cel mai cunoscut este Kathe Wohlfahrt, pe care il veti recunoaste de la distanta datorita unei masini incarcate de cadouri care e mereu parcata in fata. In interior, orice Grinch ar fi coplesit de atmosfera calda si de magazinul care pare de fapt o locuinta imensa decorata pe fiecare milimetru cu globulete din sticla, lemn, plastic, toate pictate manual sau sculptate. Si e imposibil sa nu pleci cu un suvenir de acolo. Iar daca zbori doar cu un bagaj de mana, evident ca magazinul livreaza oriunde in lume. Neaparat dupa asemenea incursiune in timp, trebuie sa reglati glicemiile si emotiile la Weinstube zum Pulverer, o carciuma pe care am gasit-o complet intamplator si care a intrecut orice asteptari. Aici am descoperit cat de bune sunt vinurile din zona, dar si ceea ce avea sa devina viitoarea mea mare dragoste – ceapa deep fried!

bavarian_food_ihaveamap

În fiecare dupa-amiaza, am avut ocazia sa umblu ore bune pe strazile din Nuremberg, am vazut cetatea si panorama superba a orasului, astfel ca la final au ramas cele doua obiective importante pe care trebuia sa le vad. Poate tocmai de aceea, ultima zi a fost complet diferita fata de celelalte – soarele a disparut, toata ziua a plouat marunt si a fost rece.

Vizitele la Tribunalul din Nuremberg si la Centrul de Documentare asupra Partidului Nazist din Nuremberg le-am facut intr-o atmosfera de-a dreptul apasatoare, iar strazile, oricum nu prea aglomerate intr-o duminica dimineata, erau complet pustii. A fost ca un dus rece (pe alocuri si la propriu) dupa cateva zile idilice, in orasele de poveste. Informatii servite sec, despre fapte care ti se infig direct in inima, in camere luminate slab si o liniste de mormant. Cu alte cuvinte a fost exact asa cum mi-am imaginat ca va fi!
11026178_10204488814513715_195109997566285498_o

Dupa asa lectie de istorie, clar aveam nevoie de o bere, asa ca am incercat unul dintre restaurantele traditionale, Bratwurst Roeslein. Recunosc, a fost o lupta stransa cu mai multe halbe si un platou imens de ”gustari” constand in diverse feluri de animale fripte, coapte, deep fried sau afumate, dar am invins si aproape ca am reusit sa ma tarasc apoi pana la aeroport. Nu a fost foarte rau pana la urma, mai ales ca duminica seara, cursa care duce din Nuremberg la Bucuresti este ultima programata, dupa care cred ca toata lumea pleaca acasa pana a doua zi dimineata la 6.00, asa ca dupa ce am mai luat o bere, s-a inchis si ultimul magazin.
Avantajul – sala de asteptare personala fara tarif de VIP!

nuremberg_airport_ihaveamap

Leave a Reply to Un an pe drum, e un an bun Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close